Papadia, o planta cu proprietati remarcabile

În unele locuri deja a înflorit păpădia, în altele urmează. Taraxacum officinale, care îi este denumirea oficială, deschide sezonul recoltării plantelor medicinale din flora spontană. Este considerată greşit de o mare parte a populaţiei ca fiind o buruiană incomodă şi nefolositoare, pentru că, aşa cum arată toate studiile farmacologice, această plantă medicinală este deosebit de valoroasă.

Ca plantă medicinală, are două proprietăţi remarcabile: ajută în bolile biliare şi în cele hepatice. Întreaga plantă are efect tămăduitor: primăvara, înainte de înflorire, se colectează frunzele, toamna rădăcinile, iar tulpinile se culeg în timpul înfloririi. În aceste perioade, organele respective ale plantei au cea mai mare cantitate de latex şi de principii active.

Rădăcinile de păpădie conţin taraxacină - un principiu amar deosebit de valoros în tratarea bolilor digestive. Frunzele conţin proteine, glucide, vitaminele A, B, C şi D.
Orice medic specialist în bolile de ficat ştie că păpădia are o influenţă cât se poate de benefică asupra ficatului. Tulpinile proaspete, din care se consumă câte 5-6 pe zi, în stare crudă, ajută rapid în hepatita cronică. În icter şi în afecţiunile splenice, păpădia se foloseşte, de asemenea, cu succes.
Oamenii permanent bolnăvicioşi, care se simt obosiţi, ar trebui să facă o cură de 14 zile cu tulpini proaspete de păpădie. Aceste tulpini ajută la creşterea poftei de mâncare, îmbunătăţesc sucul gastric şi curăţă stomacul de tot felul de substanţe care se elimină greu. Tijele proaspete pot dizolva fără dureri calculii biliari, stimulând activitatea hepatică şi biliară.
Pe lângă săruri minerale, păpădia conţine substanţe curative şi de sinteză foarte importante pentru înlăturarea tulburărilor de metabolism. Datorită efectului său depurativ, ajută în artrită şi reumatism; inflamaţiile ganglionilor se retrag, dacă se ţine până la sfârşit cura de trei-patru săptămâni, cu tulpini proaspete.
Rădăcinile de păpădie mâncate crude, la fel ca şi cele uscate servite la ceai au efect depurativ, de stimulare a digestiei, sudorific şi diuretic, precum şi stimulant. Ele fac sângele foarte fluid, fiind considerate un mijloc excelent contra sângeului îngroşat. Pentru prepararea ceaiului, se pun peste noapte 1-2 linguriţe (cu vârf) de rădăcini într-un litru de apă rece, se încălzeşte a doua zi până începe să fiarbă şi se filtrează. Această cantitate se bea, înghiţitură cu înghiţitură, cu o oră înainte şi o oră după micul dejun.