Dacă suspectezi că cel mic a fost mușcat de o căpușă caută cu atenție întreg corpul, inclusiv zona capilară – nu de puține ori căpușele se înfig direct în cap, zona fiind puternic vascularizată.
Pe lângă boala Lyme, (a cărei incidență nu este însă alarmantă în Europa), căpușele pot transmite și ale boli – dintre care cea mai ”celebră” este așa-numita febră pătată a Munților Stâncoși. Dacă la câteva zile sau chiar săptămâni după o ieșire la iabră verde apar febra, dureri de cap sau erupții cutanate, este foarte posibil să fie vorba despre o mușcătură de căpușă.
Chiar dacă o căpușă ”cade” de la sine, atunci când s-a ”săturat”, ea trebuie îndepărtată imediat ce este reperată, din cauza complicațiilor pe care le poate provoca și care sunt grave în cazul copiilor mici. O căpușă trebuie scoasă când este încă vie – NU o omorî înainte de a o scoate din piele! Dacă este omorâtă când este încă în piele gura și cleștii rămași în piele pot provoca infecții, iar vindecarea durează mult mai mult.
Dacă o căpușă gestantă reușește să rămână nedetectată și prinsă în piele mai multe zile ea poate provoca, prin toxinele pe care le secretă, așa-numita paralizie de căpușă – o paralizie temporară.
Dacă vrei să înlături o căpușă, ai nevoie de o pensetă, care te ajută să tragi căpușa ușor, printr-o mișcare liniară. Acetona sau alcoolul nu sunt de mare ajutor, deși multă lume le folosește, în încercarea de a îndepărta căpușa mai ușor. Nici uleiul, care face căpușa mai alunecoasă. Ai grijă să nu apeși prea tare cu penseta (pe care trebuie să o poziționezi, pe cât posibil între piele și capul căpușei), pentru a nu strivi corpul. După extragerea căpușei, se dezinfectează zona (cu betadină sau alcool).
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu